Cununa Ariadnei - Dan Botta
Adăugat de: Adina Speranta

I

Un cântec fără moarte-aș vrea să cânt:
Corabie cu pletele-n furtună,
Ca să plutim fanatici împreună,
Dumnezeiește-ntraripați de vânt!
Un cântec printre ani, și un descânt,
Pe care-n raza galbenă de lună, înlănțuiți, în tânăra cunună,
Să-l cânte-ndrăgostiții pe pământ.
Atunci cu brațul rece mă vei strânge,
Același pescăruș în larg va plânge,
Melancolia va luci stelar
Pe marginea de umbră a tunicei, în timp ce peste noi va ninge rar
O pulbere din
Coama
Berenicei.

XVIII

O, marea, marea vecinică vuia!
Pe lungile-i cărări, de vânt doinite,
Pluteam pierduți. în spume infinite
Corola mării reci tălăzuia.
Un cântec de pierzare cânta ea;
Meduzele, hipnotice orbite
Spre ceruri vagi, de soare înălbite, încet sărutul apelor suia.
Atunci luciră-n ochii tăi de nalbă
Lunarul diamant și gemma albă:
Lumina care duce pe cărări
De vis, la nunta noastră fără seamăn,
Și pentru care mistice cărări
Gătite sunt sub semnul nostru geamăn.



vezi mai multe poezii de: Dan Botta




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.