Eu, fluture, ce caut printre stele?
De ce m-ai înălţat Preabunule aici?
Mi-ai dăruit aripile eterne
aşa devreme.
Ce ne-ai adus, frumoasă primăvară?
Noi te-aşteptarăm cu alai de flori.
Tu ai venit cu teamă şi cu boală.
Cu viruşi ucigaşi ai tăbărât pe noi.
Viaţa?
Nu e decât o clepsidră
prin care curg
din nimic spre nimic.
Poate, când m-am născut, nu m-am născut eu,
cel ce trebuia să fiu cu adevărat.
Poate că m-am născut fără mine.
Acolo unde curge Luţul
Cu vadu-i molcom către Bresc,
Acolo-n zborul amintirii
De-atâtea ori mă poticnesc.
Alerg,
alerg către ziua de mâine
parcă ziua de astăzi n-ar fi din viaţa mea.
Mă grăbesc.
Pe la noi, când ninge, ninge
Lacom, cum ningea demult
Când turna potopul iernii
Pân’ la fruntea de mamut.
- Bate-o limbă de ceasornic.
O secundă a murit.
A furat din poala vremii
Un crâmpei de infinit.
De unde vii înfrigurată iarnă
Cu neaua ta şi viscolele tale?
Cum îţi arăţi, de peste culmi, mustaţa
Înmărmuresc şi păsări şi izvoare.
Din tot ce sunt voi mai rămâne dor…
Şi nici măcar atât.
Arar, o vreme, poate, mă va căuta,
Pe calea lui, vreun gând.