Simt cum cuvântul mi-arde gura ,
când, în absență, te rostesc,
de parcă -ai fi chiar băutura
acelor ce, iubind, postesc.
Te faci, cu vremea, amintire.
Îți știu și viața pe de rost,
ca și cum eu ți-aș fi zidire,
iar tu, cădere mi-ai fi fost.
Încă o oră și-ncă una
mai trec din timpul nepermis
ce ne va fi întotdeauna
un poligon marcat cu vis...
vezi mai multe poezii de: Dan Rotaru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.