(Apropiatei de departe)
Prn toamnă trec ca printr-o întâmplare,
sentința zilnică i-o execut.
Punându-mi zilele dept minutare,
eu o măsor c-un ceas necunoscut.
În urma ta, de plec, sărac cu-o viață
rămân, cu-aceea care m-a durut
exact ca în această dimineață ,
când, trist, din tine sufletul mi-l mut.
Voi continua să cred în rostul clipei
ce-mi bucură prezentul c-un trecut,
fiind proteza vie a aripei
dată de Dumnezeu cu împrumut...
vezi mai multe poezii de: Dan Rotaru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.