De unde-o iau, cu tine lumea-ncepe,
și, de nu ești, săracă-i în frumos,
iar eu rămân tăcut și păgubos,
că-s cel ce doar la tine se pricepe.
Ți-aș ordona s-o lași, la o adică,
căci de-o străbați, de ea te-ai urâți,
și fiind Aleasa mea spre-a te iubi,
că te-ar dori chiar Dumnezeu, mi-e frică,
și-oricâte lacrimi mi-ar miji în glas,
doar Lui iubită-i musai să te las:
așa frumoasă ești, că numai ție
ți se cuvine-a Lui Împărăție
în care eu voi face un popas
mergând, să te iubesc, în veșnicie...
vezi mai multe poezii de: Dan Rotaru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.