Frumoasa mea, hai să visăm pe mal
că-n trupul mării își împlântă spinii
din boturi, când înnebunesc, delfinii
și spintecă spinarea vreunui val!
În viața goală, să întinerim,
și de-om îmbătrâni, să nu ne pese
că n-am schimbat nici visuri, nici adrese,
ci doar de ni-e deajuns cât ne iubim.
Ți-oi da, din seară până-n dimineață
doar cu parfum de pescăruși pe față,
și-n rochia din voal de curcubeu,
vei fi Zeița ploilor mereu:
să fii stăpâna mării, nu se-nvață
în scoli, ci-așa te naște Dumnezeu!
vezi mai multe poezii de: Dan Rotaru