Sonetul stelei Aprilia - Dan Rotaru
Adăugat de: Adina Speranta

Mi-e, fără tine, ochiu-așa pustiu,
că nu-mi ajung distanța și privirea,
și părăsesc toți sfinții mănăstirea.
Te-ai înființat în mine și nu știu?

Mă-nvăț de-acum cu zilele de miere,
din frunze-mi pun vremelnic așternut,
pe-un pat de toamnă, cum doar tu ai vrut,
să-ți fac din trup uzină de plăcere.

Te voi uita ca în divine rituri
și voi proba o stea în răsărituri,
Aprilia, așa o voi numi,

a ta de noapte și a mea de zi,
ce o vor stinge pustnicii, în schituri,
cu gândul, înainte de-a muri.



vezi mai multe poezii de: Dan Rotaru




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.