De-atâtea ploi, mi-s simțurile ude,
și florile să treacă-n fruct n-ajung.
Deși-ntre noi s-a pus un drum prelung,
cum cade umbra ta pe el se-aude.
Ca mine, nu știu pe-altul s-o culeagă.
Să-mi spui de-ai cunoscut pe-altcineva
care un an în ea să poată sta,
și cu lumina-i să se înțeleagă!
Ți-o mângâi doar cu ochii, și te doare
că n-o pot ține, dreaptă, în picioare,
și dacă astăzi nu voi termina
să mi-o-mprumuți la noapte, te-oi ruga,
și-n razele de lună, nu de soare,
să ne iubim, întinși pe umbra ta.
vezi mai multe poezii de: Dan Rotaru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.