uimire numim acum
adevăratul chip
al firii
și minunea e o ușă
în plinătatea razelor deschisă
dar razele sunt numai
urmele
și urma
și slava-i lumina fața - și nici un om
nu-l putea privi - asemenea
unui mort înviat - bucuria
cu fața descoperită
nu cu aripi trupești, ca o pasăre
ci ale Duhului, prea ușor
răpindu-se
vezi mai multe poezii de: Daniel Turcea