Sfânta iubire
-căci in jurul inimii rotește acoperământul
întunericului
cel ce cere va lua
cu fața descoperită (adică omul dinăuntru)
oglindind
Slava Domnului
nu aripi trupești ca ale păsărilor
ci ale Duhului, chemând, ușurând,
cu aripi inteligibile.
Cel nesfarșit și fără trup se micșorează pe Sine
din Bunătate nesfârșită.
Trupul acesta subțire s-a îmbrăcat
prin ochiul care vede.
Mai mult decât să arzi pe rug,
rug ți-e și trupul de-l
desparți de suflet
și-l însetezi de patimă și somn.
Mai mult decât să-l lași să muște biciul
din trup, pentru că nu poți nici șopti
că Dumnezeu e numai o părere
că nu-i în tine
și decât tine, nu-i adevărat,
Mai mult decât să crești ca o fântână
între nisipuri
este să ai milă
de cel sărac,de cel
ce are,
de tine,
de cuvântul,
de lumina
privirii
blânde sau
de hrana ta mai multă lipsă,
căci dăruind, lui Dumnezeu te asemeni.
vezi mai multe poezii de: Daniel Turcea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.