Gladiator al vietii, port în mine,
prin întunerec, veștede cununi -
săruturi tulburi, prinse de cu seară
cusute-n remușcări de zei nebuni,
Luca 24:29
Ne naștem în durere și extaz
Nemernici, nevoiași, sărmani și goi,
Sorbind al mamei zâmbet lăcrimat
Am plecat de acasă demult,
de pe vremea cand aducerile aminte erau mult prea fragede
și se sfărâmau ușor,
așa că s-au pierdut repede printre firele de nisip ale timpului.
Printre scâncete suferinzilor de pediculoză,
se mai strecoară și azi o duhoare lentă, complexă, frenetică,
un fel de buhăială necontenită, concomitentă,
decolând lin dintre picioarele doamnei directoare
Fusesem hărăzit câtorva destine
înghesuite unul într-altul
conform unor hotărâri aprobate anterior
de câtre forurile relevante.
Păscându-mi nutrețul pe colinele tale
Pe vremea când ți-eram armăsar auriu
Te așteptam fremătând pe miriști sau pe cale,
Și-apucasem să uit de amoruri banale,
Inima mi-a rămas agățată între câteva stele,
de unde speranța fulguia însingurată înspre pământ.
Erai langă mine dar te zăream din ce în ce mai greu.
De ce te-am urmat acolo? De ce ai plecat fără mine?