DE-ALE IERNII
Vine iarna-n vremea ei,
totu-i alb cu un temei,
promoroacă şi polei,
şi zăpadă câtă vrei.
Când ninge fulguit,
când ninge viscolit,
când gerul se-nfoaie,
când soarele il taie.
Apar albe flori la geamuri,
flori de gheaţă fără ramuri,
pe geamuri ele stau lipite,
pentru ochii noştri ispite.
Atât omăt pe derdeluş,
e numai bun de săniuş,
la copilul cel jucăuş,
ce-i prieten cu Lăbuş.
Şi ninge, ninge, ninge !
Alexandrina Spânu - SPERANȚE
vezi mai multe poezii de: spanualexandrina
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.