De-aș fi simțit
că vei veni la mine-n suflet
puneam numaidecât
un covor de flori sub tălpi
să-ți dăruiască lumină vie sufletului.
Îți așezam drept pat
petale de suflet, vise,gânduri
dar tu ai cutreierat nepâsător
prin multe alte suflete
iar când ai ajuns la mine
nu te-am mai recunoscut.
vezi mai multe poezii de: AlbAtros
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Dacă tot am început să adaug...
Ah,curgi precum un râuleț de munte
ce își face drum, chiar prin piatra dură,
să se răsfețe sub razele soarelui,ziua,
iar noaptea luna să-i dăruiască strălucirea?!
AlbAtros (autor)
duminică, 21 februarie 2016
Să fiu sinceră,ar trebui să continui cu...
Mi-ar trebui o stare
în care visul să te răsfețe
iar gândul să te înflorească
prin cuvinte
furându-ți sufletul de copil
ce stârnește îmbrățișări îndrăznețe...
Dar...tac!:)
AlbAtros (autor)
duminică, 21 februarie 2016
Mulțumesc pentru comentarii!
Nu e tristă,e chiar veselă!:)
Cum să nu-ți vină să zâmbești
când după mult timp de liniște
te pomenești din senin,
cu prea multă agitație?:)
O după-amiază frumoasă!
AlbAtros (autor)
duminică, 21 februarie 2016
Tristă...dar imaginile create sunt frumoase! Felicitări AlbAtros! :))
Ina M.
duminică, 21 februarie 2016
O revenire foarte frumoasa pe site, te felicit
traian
sâmbătă, 20 februarie 2016