De ce nu trece niciodată de absolut? - Lucian Tatar
Poezie adăugată de: Lucian Tatar

    duminică, 12 noiembrie 2017

De ce nu trece niciodată de absolut?

De ce când plângi , plânge și marea
De ce când râzi răsare soare
Sub visuri pure mi-am pierdut mirarea
De ce când taci o umbră apare!

De ce când fugi , fuge lumina
De ce când dormi visu-i cu tine
Sub stelele care –ți mângâie retina
De ce tristețile îmi par haine?

De ce de dor, dorul mă poartă
De ce se-nchide în suflete și în gând
Iubirea uneori nu are soartă
De ce trec zile triste alergând?...

De ce iubind,iubirea e o nălucă
De ce pleacă clipe frumoase spre amintiri
Tinerețea e un sâmbure de nucă
De ce există în lume atâtea amăgiri?...

De ce o dragoste ,din dragoste pierdută
De ce un vis ,din visul cel pierdut
Viața trece uneori orice redută
De ce nu trece niciodată de absolut?...

11/11-2017 Faro



vezi mai multe poezii de: Lucian Tatar




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.