Decor de plumb,toamnă cu fală
Ne-mbracă într-o clipă plaiul
Natura-i toată în răscoală
Și vara și-a chemat alaiul
Unde-i amorul de-o vacanță?
Unde sunt ramuri înflorite?
Azi lumea-ntreagă e o zdreanță
În haine sumbre,veștejite
Ba-i frig,ba plouă și e vânt
Ba e din loc în loc căldură
Afară-i liniște ca de mormânt
Copacii frigul îl îndură.
De ce mă dor atâtea câte-aduci
De ce Octombrie nu ierți?
De ce copacii-s singuri cuci
Și tu mereu cu noi te cerți?
Înfuriată treci și lași în urmă
Alei zidite-n piatră moartă
Doar viscol,ploaie și furtună
De ce ești toamnă,așa nedreaptă?
vezi mai multe poezii de: Gustavo El