se ia o tristeţe şi se leagă la ochi
râzând se scrie suflet cu sufletul,
versului următor se spune hai în partea asta,
te întuneci de tot acolo
dacă e muză, se cere iertare
nu trebuie orbită, nici măcar cu un sărut,
se ştie – vede numai prin ochii şi sufletul de poet
se ia pământul în braţe
şi se sărută ca un copil,
ca un matur copilul, părintele, străbunul
se ia o lume sucită rău, se suflecă mânecile tuturor
şi cu încredere se pune suflet bun şi o floare
în locul tuturor armelor, răutăţii, nepăsării, lăcomiei
cum pe o câmpie semne de soare
pentru toţi drumeţii în întuneric
așa ca o mirare mirată mult
se aşază muza în piept
şi se spune fiecărui suflet
am o eternitate aici
ce-mi pasă? vor arunca unele
îţi stă bine – vor spune altele, altele, e de vânzare?…
nimic din toate astea, drumeţilor tovarăşi –
poezie ca un mers înaintea luminii cu bucurie
suflet, de citit, de uitat
ca un clovn dansând pe sârmă
ori privind aiurea după infinit
cel mai adesea de vorbă cu teii şi mările
-
Copyright Mariana Fulger
vezi mai multe poezii de: mariana fulger
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.