Timpul s-a îndrăgostit de viață
Și ia-mpletit în plete, o speranță.
În faldurile rochiei i-a pus flori,
Printre petale a strecurat scrisori.
N-avea curaj timpul să-i spună-n față,
Ce păr frumos și ce ochi luminoși ai viață!
Și-atunci s-a hotărât să-i scrie,
pe clipe-nmiresmate,o poezie.
Și-a declarat în versuri, iubirea-nflăcărată,
Și a cerut timpul, viața, de nevastă!
Ce nebunie! Timpu-ndrăgostit,
De dorul vieții, în loc s-a oprit!
Viața, mirată de al timpului răgaz,
S-a dus la el și-atunci s-au sărutat.
Înfiorat și tremurând de dor
Ia pus pe mână, timpul, un inel.
Viața, la luat de mână si s-au dus,
Să-și poarte a lor iubire în ceruri, sus.
Dar au lăsat scrisoare să se stie,
Că sunt uniți pe veacuri de iubire!
vezi mai multe poezii de: ileana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.