De-i numai vis al minţii mele oarbe,
De-i prefăcut amor şi mincinos,
Nu-mi spune-acum, mai lasă-mă o oră
Aşa minţit, atât e de frumos!
Când, ostenit de vraja-acestei clipe,
Voi fi dormind la pieptul tău, visând
Tu să mă laşi, topindu-te în umbră
Şi-n viaţa mea să nu mai vii nicicând.
Eu m-oi trezi şi, când să strâng în braţe
Inima ta, vei fi de negăsit,
Şi-oi crede-atunci că nu-i fi fost aievea,
Că visul meu cu tine m-a minţit.
De e amor adevărat, îmi spune
Că eşti iubita mea şi n-ai să pleci
Şi, de-oi visa a noastră despărţire,
Cu un sărut tu lacrima să-mi ştergi.
Şi-apoi să mă cuprinzi domol în braţe,
Coşmarul să-l destrami la pieptul tău
Şi să-mi şopteşti că încă suntem tineri
Şi să îmi juri că ne-om iubi mereu.
Rescriere după o poezie din perioada liceului.
vezi mai multe poezii de: Dan Lazarescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.