Ieri mai existam în tine, azi aprindem lumânări,
dizolvați în râuri roșii conjugăm prin pietre viața,
sorb din noi cerbii lunatici, iau în coarne resemnări,
pe spinarea unui pește e bolnavă dimineața.
Ieri mai navigam spre ceruri, azi lumina este moartă,
rod din luna crudă lupii, corbi destramă răsăritul,
vin cerboaicele livide bolta-n două să împartă,
pentru tine crucea plânge, pentru mine infinitul.
Ieri mai spulberam zăpada, azi au înghețat salcâmii,
pinguinii de la poluri înspre noi au emigrat,
anotimpuri vinovate s-au pierdut în pulsul vremii
și pe buzele uscate simt un ieri cu gust sarat.
adina v.
5. 03. 2019
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.