Beau lacrimi de zare senină,
de nori şi de păsări în zbor,
beau lacrimi din cupa prea plină
a unui prea trist călător.
Beau lacrimi de doruri ucise,
de văduve, şonţi şi orfani,
de îngeri, de versuri nescrise,
de prieteni vechi, noi şi duşmani.
Beau lacrimi aici, pe-o aripă
de vultur bolnav şi nătâng,
cu stânci ce se scurg ev şi clipă,
beau lacrimi, beau lacrimi şi plâng.
Beau lacrimi de mame uitate,
beau lacrimi de cer, stea cu stea,
când plâns dintr-o mie de sate
apune pe inima mea.
Beau lacrimi de voi şi de mine -
deşi sunt amare îmi plac;
dureri au puterea s-aline;
beau lacrimi, beau lacrimi... şi tac.
14 iunie 2010
vezi mai multe poezii de: Florin T. Roman
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulţumesc, dragă prietenă Agafia!
Florin T. Roman (autor)
luni, 14 noiembrie 2016
Cand nu poti trece nepasator pe langa durerea altora lacrimile curg in poezie. Sincere aprecieri
Agafia
miercuri, 09 noiembrie 2016