De nu ar fi luminǎ,
Nici umbrǎ nu ar fi,
Ce-i beznǎ, întuneric,
Nicicând ce îs n-am şti,
De n-ar fi bogǎţie,
N-ar exista amar,
Cuvântul “sǎrǎcie”
N-ar fi în dicţionar;
De nu ar fi rǎzboaie
Cu setea lor rapace,
Nici nu vom şti vreodat’
Cǎ am trǎi în pace,
De nu ar fi iubire,
Nici nu am gelozi,
Şi nici în ochi cu urǎ
Nicicând nu ne-am privi;
De nu ar fi nici boala
Cu suferinţa-i grea,
Cuvântul “sǎnǎtate”
Nicicum n-ar exista,
De n-ar fi deznǎdejde
Şi n-ar fi disperare,
N-am şti ce e speranţǎ,
N-am şti ce e visare,
De n-ar fi-nţelepciune,
N-am pune în balanţǎ
Şi n-am cunoaşte-n lume
Ce este ignoranţǎ…
De moarte ne e teamǎ…
De nu ar exista,
N-ar fi nici înviere,
Nici nu ne-am înǎlţa.
Valeriu Cercel
vezi mai multe poezii de: Val
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Minunat.
Stau şi mă gândesc... fără durere, fără lacrimă şi veşnic fericit, cum spune Dumnezeu că va fi pentru cei ce s-au sfinţit... desăvârşit în această viaţă; fără aceste lucruri negative, vom mai şti vreodată ce este răul, durerea, stresul? Cel mai probabil, ne va bântui câteva sute sau mii de ani amintirea a ceea ce a fost pe acest tărâm al groazei, mai apoi, ori vom arde şi uita definitiv istoria naşterii noastre umane, ori după primul milion de ani de veşnicie nu ne mai amintim nimic, ba mai mult, vom uita că am fost oameni şi, vom zice că ne-am născut direct din Dumnezeu îngerii iubiţi Acestuia.
pavalachepaul
marți, 03 noiembrie 2015
un poem frumos, din care remarc în mod deosebit finalul
laurian
marți, 03 noiembrie 2015
Cea mai frumoasa poezie a dumneavoastra!
Felicitari
Mari
marți, 03 noiembrie 2015