S-a coborât haotic, un amalgam de vise,
Îmbracă fără jenă a inocenței haină,
O amintire tristă sunt florile ucise,
Păcatul își ascute privirile în taină.
Umanul inventează iluzii trecătoare,
Filozofia lumii începe să miroasă,
Ca pasărea rănită ce-n agonie moare
Ne prabusim și cerul pe umeri ne apasă.
Planeta sângerează cu palmele zdrobite
Și căutarea noastră înfrântă-i la final,
Virtuțile în stoluri ne părăsesc grăbite,
Am regăsit cu toții în noi un animal.
vezi mai multe poezii de: M Horlaci
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.