De-ai fi venit c-o floare
şi-n ochi m-ai fi privit,
ai fi văzut ce-n viaţă
nicicând nu ai gândit.
Dar te-ai adus pe tine
pierdut în amintiri,
legat pentru vecie
de fostele iubiri.
Când te-am văzut, desigur,
am fost dezamăgită
că vocea-ţi fremătândă
ţi-era nepotrivită.
M-ai căutat gândind
că eu te voi alege,
dar în această lume
avem o simplă lege.
N-am vrut viaţa-mi simplă
să mi-o complic…
cu tine n-aş avea libertate,
m-aş păcăli pe mine.
Mi-ar fi plăcut să spui
“Astăzi, de ziua mea,
doresc să-ţi ofer ţie
clipe din viaţa mea!”
Dar vezi, te-ai mulţumit
doar cu a mea urare
şi ai omis, băiete…
ce tristă întâmplare.
Oricum, în lumea asta
nu-i simplu să trăieşti
alături de persoana
pe care o-ndrăgeşti.
Şi ce să-ţi spun?
M-am lămurit pe mine,
ce-mi trebuie în viaţă
ca să îmi fie bine.
O umbră de iubire
când mi-este cald la soare,
o flacără să ardă
omătul din cărare...
vezi mai multe poezii de: miana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Frumos... Admiraţie pentru conţinutul şi mesajul poeziei!
alex
vineri, 20 noiembrie 2015
Frumoasă. Foarte mult mi a plăcut !
Cu drag, Mariana.
mirimirela
vineri, 20 noiembrie 2015