Departe sunt de tine, departe voi fi mereu;
Nu mai simt durere, nu mai ştiu să plâng;
Am uitat ce e speranţa, e frig în sufletul meu;
Am râs cândva, dar azi, doar inimi frâng.
Admir în linişte un răsărit frumos de soare
Ascult în frig un cântec trist al păsărilor;
Privesc spre cerul innorat şi sufletul mă doare
Păsări ce pleacă, mă salută-n zborul lor.
Ele nu-şi fac timp pentru a privi înapoi;
Doar eu mereu trecutul răscoleam,
Încă te caut rătăcit, ne caut iar pe noi
Doar amintiri găsesc, eu nu te mai am.
Se apropie toamna, e un aer tot mai rece;
Mă pregătesc să dorm fiindcă am obosit,
E greu să trec de toate; durerea nu mai trece
Fără tine m-am pierdut, n-am supravieţuit.
2006
vezi mai multe poezii de: Beatrice90L
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multumesc!
Beatrice90L (autor)
sâmbătă, 06 iunie 2015
Foarte trista poezie dar frumos compusa. Felicitari
rebeca
sâmbătă, 06 iunie 2015