Imi recunosc,de ceruri, dependența
Si cât voi fi,spre ele voi zbura.
Ii simt in piept necontenit prezența,
Acelui care-i insăși viața mea.
Pășesc ades prin valea umbrei morții
Dar locul meu e dincolo de ea,
Căci sfatul cel divin imi scrise sorții,
De-a străluci in lume ca o stea.
vezi mai multe poezii de: SAlecsandru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multumesc pentru aprecieri,stimate doamne!
SAlecsandru (autor)
miercuri, 31 august 2016
O creatie plina de sensibilitate din care reiese clar un mesaj minunat
tania
duminică, 28 august 2016
Chiar dacă e scurtă, poezia emană un parfum fin de... cer, zbor, înalt! Felicitări!
Ina M.
sâmbătă, 27 august 2016