...se întrețes și-n urzita lor scorbură, coboară pe cheiul Fântânii la Cucu, se lasă cuprinse în brațe - minunile lumii pe rând:
- încotro să apuc - să nu sece!
- ce bine că scriu, că pot scrie ce simt;
- văd gânduri oprite în loc - la taifas, însemnate cu cruce;
- aici a murit o minune de vis!...mai trec oameni la câmp, pământul i-l sapă de jur-împrejur, mai aduc câte o floare...că totul e bine, îmi spun!
- visul meu drag! - cum ai pierit!
- nu am murit - cobor Vana, cu panorama nopților albe și cuprinderea blândă - la tine în somn;
- nu mă simți?
- ba da! fereastra-i deschisă sub vestă;
- pe creanga din pomul ferestrei la drum, Luna zâmbește... când mâna întind și toată suflarea, parcă ar fi de acord, bate din palme - acoperindu-ne glasul...
- mai sărut încă odată pereții casei, cușca la câine și poarta și plec... și cu ce vârf și îndesat - mila de la străini strălucește...
vezi mai multe poezii de: maria podari
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.