Douǎ vise curioase
Umblau creanga-n capul meu
Profitȃnd de aghioase
Pe care le trǎgeam eu.
Ce ȋmi mai aduc aminte
Din aceastǎ aventurǎ
E cǎ visele, cuminte,
Ȋşi ţineau mȃna la gurǎ.
Ȋncercau sǎ nu vorbeascǎ,
Deşi mult ar fi dorit-o
Cicǎ,sǎ nu mǎ trezeascǎ
Caz ȋn care-ar fi zbughit-o.
Ele nu ştiu cǎ trǎiesc
Doar pe timpul meu
Şi n-am sǎ le ispitesc
Sǎ mǎ calce pe bombeu.
vezi mai multe poezii de: samoila