dezarmează-mă - Liliana Trif & Ioan Grigoraș
Poezie adăugată de: nutzu

    vineri, 20 noiembrie 2015

în profunzimea
trupului acesta cald
de femeie
trăieşte o ciută
neîmblânzită
martoră mută
a carnagiului
închinat
lui artemis

până şi tu
ai obosit
dragostea mea
vânătoarea aceasta de vise
te-a cucerit
puţin
câte puţin
pereţii odăii
împodobiţi cu trofee
nu pot substitui
iubirea

întoarce-te
spune-mi că nu ai jucat
teatru
niciodată
lasă armele
pentru
cei care nu au învăţat că
pentru a cuceri un suflet
tandreţea
e suficientă

m-am înarmat
cu atâta teamă
în ochii mari

dezarmează-mă

în profunzimea
trupului tău cald
simt mâna lui zeus
plămădind vulcanic
izvoare olimpiene
nectarul ciutelor
însetate
de fanteziile nopților
îmbrăcate în patimi

cupidon
mi-a împrumutat
săgeata de foc
artemis arcul
în care vibrează
întinsă la maxim
o coardă a inimii mele
niciodată atinsă
de pala altui vânt
niciodată dezmierdată
de sărutul altei ciute

iatacul inimii
e tapetat cu chipul tău
relicvele
s-au ascuns în sipetul
din podul fortăreței
fără ieșire de serviciu
și scară de incendiu

n-aș putea să renunț la zbor
la codrii de aramă
unde ți-ai tipărit urmele
cu rune aldine

n-aș putea
chiar dacă mi-ai cere

dezarmează-mă

liliana trif & ioan grigoraș



vezi mai multe poezii de: nutzu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Liliana...Mi-e dor de nopți când legănai o vrajă
Să mă adormi la piept, făceam de strajă
Și rătăceam pe sâni, ca pe o plajă,
Gândindu-mă c-or să mă prindă-n mreajă

Și-o să adorm gustând cireșe-amare
Când anotimpul vrea să ne separe
Şi-n ochii tăi doar stelele polare
Închid promisiuni în samovare.

Azi rătăcesc urcând pe o stradelă
Să te găsesc la Bastion, rebelă,
În rochia suavă de dantelă
Ca un poem pictat în acuarelă.
nutzu (autor)
sâmbătă, 21 noiembrie 2015


Ioan : Ne vor cita iubiţii în iatac
Pierduţi în fantezii, printre dantele,
Luceafărul timid, insomniac,
Va tresări, când buzele, pe piele,

Vor caligrafia pasional
O slovă veche, arhicunoscută,
Din care noi, cândva, atemporal,
Ne-am ridicat povestea absolută.

În urma noastră ceasul va-nceta
S-alerge spre infernul îndoielii,
Cei care n-au crezut vor cerceta
Emoţia-n însemnele cernelii.
Liliana Trif
vineri, 20 noiembrie 2015


am scris în toate felurile, Camelia... mulțumim...
nutzu (autor)
vineri, 20 noiembrie 2015


grazie, Oana...
nutzu (autor)
vineri, 20 noiembrie 2015


mulțumim, Mircea...
nutzu (autor)
vineri, 20 noiembrie 2015


Interesant!! N-am știut că ați scris împreună și vers liber! Mi-a plăcut! :-)
Camelia Ardelean
vineri, 20 noiembrie 2015


Am citit o poezie frumoasă, bv
oana
vineri, 20 noiembrie 2015


Am citit cu plăcere și cu interes...felicitări...
Banu.Mircea
vineri, 20 noiembrie 2015