Dimineaţa muşcă arborii
din faţa ferestrei,
într-o mişcare caldă.
îşi amplifică languroasă cântările.
Tu eşti încă departe,
în adâncul de somn şi vise,
cu degetele şerpuiesc ispite,
pe coapsele si pieptul tău,
râzi, mă săruţi,
simt dorința cum se deschide
plăcerea blândă de a mă ştii aici
la îndemâna iubirii
şi atunci,
te primesc
să fiu în întregime femeia ta,
acolo unde nimic nu este
înafară de noi,
căutători disperaţi,
până să iubim dincolo de sânge.
vezi mai multe poezii de: Agafia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.