Un
Rai în care nimeni n-a intrat
Plutea pe dinainte -
Un cimitir de vânturi strâmbat,
Galbene incinte
Piscuri de popoare lunatece,
Sprintene unde de morți
Cu flăcări de soartă, sălbatece
Băteau la adâncile porți.
Și-n murmure sfâșiate loveau
Tainicele unde de morți;
Ierburi de ape creșteau,
Desișuri spumoase de jar -Milenii treceau,
Unde, al desăvârșirii, zăcea,
Fără chip, portar?
Singurătăți, înalte necuprinsuri,
Stoluri demonice de genii
Zideau pustiitoare ceruri -Clevetitoare vedenii.
Și-n negura aceea, uimit
De nimbul cântecelor ambroziene,
Palida-mi stea am zărit -Pe blânda mea
Eumene.
vezi mai multe poezii de: Dimitrie Stelaru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.