Doamne-n drumul către cer!
Doamne-n drumul către cer
Mi-eşti lumina sfânt-a vieţii,
Paşii-mi porţi în grosul ceţii
Ca prin har, nici cum să pier,
O, ci mai de grabă să sper
Spre zori dulci ai dimineţii!
Doamne-n dorul către Tine
Mi-eşti o torţă-n luminare,
Şi prin Jertfa-Ţi salvatoare
Credinţa-mi strânsă se ţine
Prin speranţele cele divine
Ce privesc viaţa... viitoare!
Doamne, drumul greu urcat
Sus, spre muntele Golgota
Spre-a ajunge până la cota,
Pentru-al lumii, grav păcat-
Nu-i cu flori de-argint pavat,
Ci cu stropi de sânge udat!
Flavius Laurian Duverna
vezi mai multe poezii de: Duverna