Doamne sfânt, lumină a mea
ascultă-mi ruga fierbinte, mângâie-mă.
Dă-mi leacul uitării veşnice,
durerea vreau să o sparg în mine,
Doamne, atinge-mă.
Atingerea Ta să fie viaţă, vorba Ta înţelepciune.
Iartă-mă am greşit, m-am lăsat dus de trufie.
Nu mai vreau să încalc legea Ta, ca un tăciune
arde în mine suferinţa, ce curată nebunie!
Te-am umilit Tată! nu Te-am ascultat,
nu m-am uitat la Tine, nu Te-am vrut.
Acum e târziu... iartă-mă,
acum sunt devotat, spun nu trufiei,
să Te fac să suferi nu am voit,
te rog iartă-mă, m-a durut lecţia pe care mi-ai dat-o,
Doamne...
Din volumul Sacralitate publicat in anul 2016 la Editura Familiei in Israel
vezi mai multe poezii de: Alexandru Cristian