Doar ploaia ne știe,în fiecare amurg
Dorințe și vise,ce-n treacăt se scurg
Ascunde în stropi,secrete nespuse
A unor persoane,de viață supuse
Și-n ploaie măruntă,ce om n-a iubit?
Ce om n-a zâmbit sau n-a pătimit?
Prea multe-a văzut ploaia în treacăt
Săruturi aprinse și-al inimii freamăt
De ploaie-i nevoie,de stropi e legată
Recolta și rodul,sămânța toată
Tot ploaia ne-aduce,în lume belșug
Când e trimisă de sfânt Demiurg
Doar ploaia mai spală,păcatele lumii
Și-n ea mai aleargă,câteodată nebunii
Doar ploaia-mi servește astăzi ca muză
Când ai ei stropi,ating a mea buză
vezi mai multe poezii de: Gustavo El
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Iti multumesc,Nadira!Poate nu e perfecta,dar sper ca ma voi perfectiona.Te pup
Gustavo El (autor)
miercuri, 25 noiembrie 2015
Superba poezie, profunda si frumoasa... :)
nadira
miercuri, 25 noiembrie 2015