Doina strabunilor,
Intr-o căsuţă simplă,
cu o cameră şi o tindă,
cu podeaua rară ,
Si lut pe jos,
Pe vreme de seara,
o mamă isi leagana
Pruncul ,
într-un
leagăn de lemn,
în care
a aşternut ,
pînză albă, de in,
ca un semn
de gand senin…
După sobă
alţi doi copilaşi
tare dragalasi,
se lăfăiesc,
se cuibaresc
în pături
călduţe…
Si,
pe patul lung ,
cinci mogîldeţele
înveliţi pînă la gît,
peste care
Moş Ene ,
a trecut demult…
Pe laiţă,
tata se odihneşte
Caci el peste zi
Din greu
pentru ei
munceste
si
gospodareste…
Doar mama ,
a rămas trează,
cu piciorul
leagănă odorul,
cu fuiorul,
aşezat la brîu,
toarce,
si ca mancarea
să nu dea în foc.
cu grija,
cu lingura ,
o
intoarce …
Dragii mei,
ati inteles ,
Este o Smărăndiţă,
Tarancuta de demult,
ce cu duiosie
copiii crestea ,
si in simplitate
traia,
pe sot ,
il respecta,
iar El,
Pentru ei ,
muncea
Si gospodarea…
O prezint
la tineri,
iar voi,
la nepotei,
sa nu uite
cum erau,
Strabunii mei ,
Strabunii tai …
vezi mai multe poezii de: Gratiela Mirela
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.