Dor de tata şi de mama,
Dor de pâinea din cuptor,
Dor de lampa din fereastră
Şi de apa de izvor.
Dor de ţara mea iubită
Şi de satul meu cel drag,
De poteci, de ulicioare
De al casei mele prag.
Dor de raza diminetei
Ce ne alina în zori,
Când copii fiind odată
Ne-alintam de sărbători.
Dor îmi e de tot ce-odată
Drag-mi era şi-acum îmi este,
Dar când simt că anii zboară,
Zic c-a fost ca în poveste
De acea poveste dragă
Dor îmi e şi îmi va fi.
Dorul de Moldov-oi duce
Cât pe lume voi trăi.
Versuri :© Liuba Sârbu
vezi mai multe poezii de: Liuba Sarbu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Îţi mulţumesc penrtu că ai împărtăşit această nemaipomenită experienţă cu noi. Este adevărat că dragostea faţă de pământul natal te înalta şi îţi da aripi. Oamenii care sunt înzestraţi cu acest dar, sunt fericiţi. Fără aceste emoitii am fi nişte umbre mişcătoare.
Liuba Sarbu (autor)
duminică, 17 mai 2015
Si mie mi-e adeseori dor de Basarabia , ai ales de cea de peste Prut , adevarata Basarabie , mai ales de cand am avut ocazia sa-i cunosc mai indeaproape oamenii. Ii cunoscusem si de mult , prin 1977 , cand oprindu-se trenul pentru a schimba boghiurile inainte de a intra in tara , pe la 4 dimineata , am avut poate cea mai frumoasa dovada a iubirii de Romania - un grup de oameni asteptatu in frigul zorilor pentru a vorbi romaneste cu cei din tren care aveau curajul sa o faca. E o experienta pe care as vrea sa o las tuturor ca invatatura a dragostei de glia stramoseasca si de limba bunilor si strabunilor. M-a emotionat poezia ta.
stomff
joi, 14 mai 2015
Sunt departe de casā...
Liuba Sarbu (autor)
joi, 14 mai 2015
Frumos. ..
mirimirela
miercuri, 13 mai 2015
Frumos, felicitari
traian
miercuri, 13 mai 2015
Foarte frumosa poezie, esti cumva plecata afara?
mihai
miercuri, 13 mai 2015