Mi-e dor de tine, draga mea bunică,
De vremea când eram copilă mică
Și mama mă dădea în grija ta
Iar când pleca, țin minte cum ofta!
Cu mâinile tale cele muncite
Mă ridicai în brațe și cuvinte
Frumoase de alint tu îmi șopteai
Și pe obraji, cu drag, mă sărutai.
Când am crescut mai mare și veneam
La tine ca să stau, nu pridideam
Cu treaba ce-o făceam să te ajut...
Bunica mea, așa tu ai putut
Să mă înveți să torc cu fusul lâna,
Să țes covoarele, să cos cu mâna,
Să fac curat la tine-n bătătură,
Să dau la păsări, să prășesc cultura
De floarea-soarelui și de porumb și via,
Să port cu drag la sărbătoare ia!
Aș vrea să-ți mai sărut o dată mâna,
Să-mi spui povești din tinerețe-ntruna,
Să-ți mai aud încă o dată glasul
Și prin pădure să te urmez cu pasul!
Dar nu mai ești, iubita mea bunică,
La casa mea sunt acum, dar sunt mică
În sufletul meu ce te plânge
Iar inima de dorul tău se frânge!
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc, Petru! Și pentru mine, bunica a fost a doua mamă! Am iubito și o iubesc ( chiar dacă nu mai e), foarte mult!
Ina M. (autor)
joi, 31 decembrie 2015
Dragă, Carmen. Nu pre-a am timp pentru a citi poezii, dar când am intrat pe pagina D-oastră,prima poezie ce mi-a intrat în ochi a fost "Dor de bunică".Pentru mine bunica mea a fost cea mai scumpă ființă. Omul care a ținut cel mai mult la mine și pe care o iubeam atât de tare... Mai atins la inimă... Bravo. O să te mai citesc
Petru
miercuri, 30 decembrie 2015
Mulțumesc, Mirela! Tare le simt lipsa...
Ina M. (autor)
luni, 30 noiembrie 2015
Frumoasă, duioasă.
Îți împărtășesc sentimentele, Carmen. Cu emoție, am scris și eu de curând o poezie în amintirea bunicilor mei.
Cu drag,
mirimirela
luni, 30 noiembrie 2015
Mulțumesc , Marian! Îmi iubesc bunica și acum...mi-e tare dor de ea, mi-e tare dor de copilăria mea...
Ina M. (autor)
duminică, 29 noiembrie 2015
Sfasietoare dar foarte frumoasa.!
marian
duminică, 29 noiembrie 2015