Dorinţa mea e un sărut pe frunte
Din bicele lovind pe pielea Ta
Şi-nfiorat de ce s-ar mai putea,
Să Îţi prefac sărutul în grăunte.
Dorinţa mea e cântecul ce plânge
Pe lemnul de pedeapsă ridicat,
Aduc ca jertfă Mielul legănat,
În taină, între apă şi-ntre sânge.
Şi când iertarea vine-n curcubeu,
Descoperind că eu am fost făptaşul,
Să mă asculte-n hohote sutaşul
Cum am ucis un Fiu de Dumnezeu.
Dorinţa mea să fie a Ta vrere
Până ajung la ultima durere.
vezi mai multe poezii de: Vimara
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.