Dorul
Cine oare poate știi...,
Ce-i dorul și de unde vine?
Ce la adus...? Ce la creat?
De ce-i așa de complicat?
E bun, e rău...? Ce este oare?
De ce te chinuie și doare?
De ce-i plăcut?de ce e bine?
Când dorul se-nradacinează in tine?
Să fie de la Dumnezeu?
Să fie duh sau demon rau?
De ce când dorul te cuprinde,
Se-opreste timpu-n loc cu tine,
Și te obligă sa-l asculti,
Și să-l urmezi orice ar spune.
Să fie dorul o himera?
Să fie el o nebunie?
Să fie spiritul malefic,
Ce bântuie ființa vie?
Ce este dorul când adormi?
Ce este el când te trezesti?
Îl simti cum macină și doare,
De ce nu poți să îl opresti?
El are ritm constant se pare,
Un cântec calm repetitiv,
Te-nvaluie hipnotizant,
Te-ndreaptă către obiectiv.
Daca-i dai curs,te miști cum cântă,
Îți picura bucați de rai,
El face totul pentru tine,
Atata timp cât totu-i dai.
Dar dacă tu i te opui....,
O viata amară vei avea,
Nici universul nu e greu,
Cum va fi inima de grea.
Și sufletul pustiu va fi,
Și lacrim tulburi vor cădea,
Să scapi de el iți vei dori...,
Vei vrea sa-l dai și altcuiva,
Dar nu se poate...Si tu stii...,
Nimic să faci nu vei putea,
Decât să-l canti in melodii,
De dor pentru iubirea ta.
vezi mai multe poezii de: Cazacumarian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.