Steaua înfierbântă piatra cariată.
inima-i o apă. Curge-mă avar.
Rugineste gândul, lacătul din poartă,
trupul meu în tine-i doar un avatar.
Sângele în vene se cristalizează,
după legea firii pare un sfârsit.
Trupul meu în tine adevăr visează,
a murit iubirea doar când am murit.
Viitorul nostru curge într-un mâine.
De albastru cerul încă-i inundat,
trupul meu în tine creste ca o pâine,
două elemente într-un aluat.
vezi mai multe poezii de: M Horlaci