iubesc poezia
stopaţi construirea bisericilor
prea mulţi prelaţi
buhăiţi
prea avari
oare unde s-au dus
clipele noastre
verzi precum
întinderea cerului
cu fiecare zi
iubim mai mult
cu emoţia înţelegerii
ehei ce știți voi
de plecarea mea
așa pe neașteptate
Cu tălpile arse
Îngerii biciuiţi
în focuri din nepăsarea
inconştientă a autorităţilor
Pe o melodie rock
sinistră
dintr-o dată s-au frânt
aripile
cu ghearele lacrimilor
din norii grei
în sclipirea
unei lacrimi
ne scăldăm singurătăţile
Rătăcesc prin gânduri
caut urma
în vis
în cuvinte nerostite
păşesc prin locuri
în care firul de iarbă
străpunge cu măreţie
spinările