Eşti liberă să-ţi faci de cap cu trandafirii
să faci nudism pe plajele din tei
să-ţi acordezi cu sentimente coarda firii
să dai cu tifla celor ce-şi spun zei
Eşti liberă să cochetezi iar cu infernul
să vină Prosserpina la mine să reclame
să văd cum într-o clipă m-ar bărbieri eternul
cu razele de lună de-a pururi lame
Eşti liberă să-mi deturnezi orice tristeţe
să plângi cu lacrimile într-un vers
să insulţi ninsoarea cuprinsă de tandreţe
scurtcircuitând toţi sorii rămaşi în Univers
Eşti liberă să faci din voluptate-o armă
să strângi de gât tăcerea când vrea să mă seducă
să negi că lacrimile-s semnale de alarmă
iar depărtarea dragă s-o spargi ca pe o nucă
Eşti liberă să spui că paradisul locuieşte-n tine
să-mi arzi aripile şi azi la fără-un sfert
când îmi dezbrac singurătatea fără de ruşine
să te iubesc şi iar să nu te iert
Costel Zăgan, În aşteptarea sărutului promis (antologie), 2015
vezi mai multe poezii de: Costel Zgan
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Grație Costele că acorzi ca un gentilom ceea ce femeia are oricum - libertatea de a schimba relieful geografic nu numai al naturii ci și al bărbatului, sau mai ales al lui!:))) Cu multă plăcere am citit - procust ar fi ieșit rapid din pâne de ar fi trecut Eva pe-acolo.... ar fi rupt patul cu el pi tăte diagonalele!:))) Cu drag, Gerra
Gerra Orivera
sâmbătă, 02 mai 2015
O poezie pe gustul meu . Multumesc .
Adina Speranta
sâmbătă, 02 mai 2015