Drumul oaselor - Amortoae Petru
Poezie adăugată de: patric89my

    luni, 02 decembrie 2019

Filinarul scârție la geamul coșcovit
Și melancolie curge pe gene,
Iar fulgere încearcau să reaprindă lumina
Înghițită de valurile zării...

Corbii vestesc osânda cea veșnică
Printre cadavre jălesc amorul solitar,
Iar făptura iubită și tristă privește
Cum oasele stau întinse pe scări de stejar.

Și-n tremurul buzelor văd neliniște
Parcă-i vine o sete, vrând să bea din furtună
Tot parfumul morții din florile sale
Când peste noi se lasă o altă zi nocturnă...



vezi mai multe poezii de: patric89my




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Filinarul/ încearcau/ jălesc/ ...aceste cuvinte sunt scrise greșit.

În prima strofă, în versul al treilea ați schimbat timpul verbului, ori nu se prea potrivește, având în vedere că poezia e scrisă la prezent.
Cu drag!
Adina Speranta
marţi, 03 decembrie 2019