Du-te iarnă!
...
Mă rog deja de iarnă ca să plece,
Deși acum, de-abia-i la jumătate,
Dar trupul meu sărmanul nu mai poate,
Să suporte iarna cu umezeala-i rece!
...
Ducă-se de-aici, cât mai departe,
Prea mult timp la noi parcă petrece,
De parcă vrea de viață să ne sece
Și să ne țină prinși în lunga-i noapte!
...
Du-te iarnă și vezi-ți tu de drum,
Ai stat destul pe-aici, te rog să pleci,
S-au plictisit prin casă florile-n ghiveci,
...
M-am săturat de lemne și de miros de fum,
Ia cu tine frigul și zloata din poteci,
Mi-e dor de soare și floare de salcâm!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu