Ce mistuire este acum in suflet,
Ce amară mângâiere am pe trup
Scot precum lupul un urlet
Iar durerea aş vrea să mi-o rup.
Nu pot sta împietrit în ea
Nu am suflu,de această urgisire
Să scap,nici măcar dragostea
Nu mă poate duce la mântuire.
Ce uragan e în mine,ce furtună
În minte am,simţurile sunt izgonite
Din mine,de această uriaşă rană,
Corzile inimii stau rupte...
Dar gata cu văicăreala,termină
Tu slab luptător al sorţii,uită
De tot şi îmbălsămează-te cu fericire,o zână
Dulce să vină să te scape îndată.
Şi eu,şi tu,iarăşi cădem
În cruntă relaxare,putere nu avem
Să luăm sabia iubirii şi să omorâm
Durerea ce stă în noi,ziceam că ne iubim…
Din volumul Pietre si Inimi, publicat in anul 2015
vezi mai multe poezii de: Alexandru Cristian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.