E-atâta Primăvară-n noi
O! E-atâta Primăvară-n noi
Cu soare de-aur, nori şi ploi
Şi arde-atât de mult Iubirea,
Din Dumnezeu ce-i izvorâtă
’N-Atotştiinţa-I... plămădită,
Prinzând în Ea nemărginirea.
Mister desprins din veşnicie
Mireasmă vieţii... ca să-i fie,
Şi-ncununând tot Universul,
Prin Ea,... stă viaţa-n Galaxii
Născând frumosul din pustii,
Din neant, hotărând mersul.
Poate şi-n ele-i... Primăvară
Fluidizând fix, la altă scară -
Unde Iubirea curge-n râuri,
Neschimbătoare fără bracuri
Marcând istoria prin veacuri
Cu pacea-nveselind pustiuri.
Şi-atâta vervă-i, pusă-n noi
Mergând spre zilele de-apoi,
De-a înţelege, şi-a cunoaşte
Din tainele ascunse-n ceaţă,
Privind frumoasa dimineaţă
Mai sus de cerurile albastre!
Ne mângâiem că-n noi e pus
Ca şi-un balsam venit de sus
Gândul preasfânt al bucuriei,
Purtându-ne spre-alte ceruri
Ce poartă-n ele... giuvaieruri
Spre Primăvara,... Veşniciei!
Flavius Laurian Duverna
01 martie 2016
vezi mai multe poezii de: Duverna
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.