E bine sǎ fii înflǎcǎrat,
Ţinând în braţe o nǎlucǎ
Şi ocrotitǎ, şi de iertat
Când strechea mare o apucǎ?
Eşti obosit şi nu ştii dacǎ
E bine sǎ fii înflǎcǎrat
Când soarta crudǎ te-a înzestrat
Cu reci trǎiri ce n-o sǎ-ţi placǎ.
Emoţia roz s-a cǎţǎrat
Pe vise negre pline de stres
Şi îţi transmite neîncetat
Cǎ niciodatǎ n-ai interes
Sǎ arǎţi cǎ eşti înflǎcǎrat.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Sunt bucuros cȃnd prietenii fac comentarii la scrisul meu.
Mulţumesc tuturor
samoila (autor)
sâmbătă, 05 noiembrie 2016
poezie frumoasa !
citit cu drag..
De vei fi mereu doar rece/ vei vedea ca timpul trece/ tot la fel cum a venit/si ramai tot obosit/Musai sa te-nflacarezi/ ca naluca sa n-o pierzi..:)
danab
joi, 03 noiembrie 2016
Nu poţi fi mereu rece, trebuie să te mai şi înflăcărezi câteodată! Mai ales când strângi în braţe o nălucă pe care o mai şi ierţi dezinteresat !
stefan doroftei doimaneanu
miercuri, 02 noiembrie 2016
Lecturat cu multa placere. Totusi fara aceasta "naluca" viata ar fi mai stearsa. Frumoase versuri!
Agafia
marți, 01 noiembrie 2016
Interesantă filozofie de viaţă!
rebeca
marți, 01 noiembrie 2016