E mănos destinul în rafala vremii,
Ģândurile-n stele luminează lumii.
E găsită calea ce-a fost rătăcită...
E-ndreptată lumea ce-a fost răsucită.
Fără să urmăm ce am scris pe scoarță,
Ne sacrificăm astă scurtă viață
Și ne întrebăm unde se revarsă,
Căci acum eram izvorul din casă.
O secundă trece pe bolta cu stele
Și în ea se scaldă anii vieții mele,
Acum înțeleg, în apusul lunii,
Răsăritul roșu și spinii cununii.
Din lacrimi fierbinți izvorăsc petale
În copacii-n floare ce-mi apar în cale
Și în primăvara sufletului meu
Înfloresc credința întru' Dumnezeu!
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.