E toamnă - simona ana
Poezie adăugată de: simona ana
vineri, 26 ianuarie 2018
E toamnă
În suflet
Și în vise,
În gânduri ce-apun
Și apoi iar se nasc,
E toamnă;
Iubite,
La tine în muză,
La noi în păcat ,
În vechiul cerdac,...
E toamnă,
Iubite...
Luminile-s stinse,
Și plouă jăratic,
Cu focu-nsetat,
La streșina casei
S-așterne un pat,
E viscol și flăcări
Și plouă-nnoptat,...
Pe străzi numai stele
Și dor neumblat, ...
E toamnă,
Iubite
Iar tu,
Ai uitat!
vezi mai multe poezii de: simona ana
Detalii poezie:
- »» Poezie de debut? nu
- »» A mai fost postată pe acest site? nu
- »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
- »» Vrei să fie analizată critic? nu
- »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CXXIX.
- Distribuie pe:

-


Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
O versificare de dragul rimei.
Fondul este total neglijat.
E viscol și flăcări...? oae este corect d.p.d.v.gramatical?
"Le streșina casei"...
"plouă-nnoptat"-"dor neumblat"... cum e asta, cu dorul neumblat?
Toamna viscolește? ...Fie și metaforic, viscolește toamna?
Cu mai mare atenție, vei putea crea ceva frumos :)
Succes! Cu drag!
Adina Speranta
marți, 30 ianuarie 2018