Turnaţi amor peste văpaie
Şi amalgam peste ce-i pur
Turnaţi o lacrimă să-nmoaie
El sufletul, fără contur.
Sorbiţi o rază la răscruce
Şi umeziţi tot Universul
Sorbiţi surâsul cel mai dulce
Şi-apoi, pe loc, porniţi iar mersul.
Plângeţi la raza nopţii triste
Şi absorbiţi eter din vise
Plângeţi în clipe optimiste
În aşteptarea vieţii nepromise.
Priviţi în zarea cea fără de urmă
Lăsată într-o zi de vară
Priviţi la oaia ultimă din turmă
E visul cel uitat pe-afară.
Gândiţi că negândirea doare
Şi nu cedaţi la prima trudă
Gândiţi la floare ce ades răsare
Îndepărtând o viaţă doar absurdă.
Îmbrăţişaţi el ultimul răstimp
Ce ne-a fost dat pentru-ndreptare
Îmbrăţişaţi atât cât mai e chip
Să prindem clipa cea de desfătare.
Încredinţaţi voi tot ce trece timpul
Că adevărul fi-va revelat
Încredinţaţi îmbătrânind el chipul
În care regăseşti ce ai uitat,
Că viaţa se găseşte făr` de-a fi cătată
Nicicând nu va pleca din tine
Pierdeţi ea ziua, dar va fi bogată
Ea veşnicia clipei libertine.
vezi mai multe poezii de: Pitagora
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Salutări, au! tu?! or el e?...
-Pentru: /sare/, aștept comentariile critice!
...,
purice
-Frumoasă poezie;
în registrul serios nu pare apreciere, deși este!
narcispurice
vineri, 02 aprilie 2021