Te aștept acolo unde ecoul se lovește de timp
spărgând cuvântul într-o ploaie de frunze
suspinând după scoarța umedă a limbii
ce le-au născut dintr-un foșnet tăcut al inimii.
Era doar un joc, ne călcam în picioare
unul pe celălat, râzând când simțeam
cum ne afundăm prin piele-n pământ.
Era doar un joc, până când ai țipat
tăindu-te-n talpă de ciotul aripei
ce-mi plesni dinspre umăr.
Ai plâns când piciorul
murdar de pământ și de sânge
începu să înmugurească, iar frunze creșteau
înspre os, înspre carne, până când
au acoperit inima foșnind.
Mă faci să mă simt că la șaisprezece ani,
ai murmurat, ca o pădure speriată
de cuiburi goale de păsări,
stârnind un ecou împrăștiat spre acolo.
vezi mai multe poezii de: maresalmusca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Dacă ne-am fi călcat pe picioare, nu ar mai fi avut cum să se taie în talpă de ciotul aripei
maresalmusca (autor)
duminică, 01 decembrie 2019
Prea frumos! rezonanța Schumann!
Aș fi preferat: ”ne călcam pe picioare” :)
Adina Speranta
duminică, 01 decembrie 2019